mercoledì 16 dicembre 2015


NÙGORO SALVET S'ARCHÌVIU DE ISTADU

de Eugenia Tognotti - La Nuova Sardegna 23/08/2015


Tradutzione lìbera de Enrico Mura - Responsàbile de s'Isportellu Linguìsticu

In Sardigna no acabbamus de contare sos sacrifìtzios a su deus de sa 'Spending rewiew' chi totu isperdet. B'est de isperare chi fatzat sonu mannu e s'intendat indedda sa serrada, non si ischit pro cantu tempus, de s'Archìviu de Istadu de Nùgoro, provìntzia ismentigada de su rennu, una Mauritània de oe.
A pustis àere cantzelladu s'autonomia de sa “Sopraintendenza per i beni Archeologici” de Tàtari e Nùgoro como setzione isgiunta de sa diretzione ùnica regionale de Casteddu, su Mibact (paràula insambenada pro narrere Ministero dei beni e delle attività culturali e del turismo) chinghende·si de acabbadora est dende un'àteru corfu de istrale a un'istitutzione pùblica de importu mannu comente s'Archìviu de Istadu de Nùgoro: chi oe non podet aberrere ca est chene personale archivìsticu, chene bardianu, e cun sa responsàbile de servìtziu “disgiunta” dae Tàtari.
Tando: non bisòngiat a essere de Nùgoro e nemmancu impitadore a fitianu de archìvios pro cumprendere ite cheret narrere pro una comunidade perdere un'ascusòrgiu gosi mannu. Nàschidu in su 1959, s'Archìviu de Nùgoro podet bantare una sienda documentària rica meda – bene ordingiadu e sestadu, gràtzias a s'impinnu e a sa pelea de sos diretores chi in custos annos bi sunt istados, dae Tilocca Segreti a Angela Orani – chistit sa documentatzione istòrica de totus sos ufìtzios istatales de sa provìntzia: atos de notàrios, de sa prefetura, de su tzessadu catastu, de su tribunale, de sa pretura e de sa cuestura a sos cales s'agiunghent sas lassas privadas de documentos e libros nòdidos. De importu mannu est sa cartografia, sas mapas e sos registros de su Catastu Terrinos e Fràigos chi pertocant 29 biddas de sa provìntzia, sena ismentigare su registru de sas càusas criminales de su Regnu de Sardigna. Semus chistionende de documentos chi pertocant medas cuntestos pùblicos e privados e chi sunt una ghia pro istudiosos, istòricos, giornalistas, istudiantes, interessados a sa bida polìtica, sotziale e econòmica de sa provìntzia, a comente càmbiant sas propiedades e sos usos tzìvicos, a sos problemas igiènicos sanitàrios, a s'amministratzione pùblica, a sos protzessos penales, a chircas in supra de monumentos, de sartos e a àteru meda. Su de Nùgoro non est tzertu s'ùnicu, in mesu de sos 103 Archìvios de Istadu, chi patit custa polìtica chi non ponet prus a currere dinare pro amparu de sa sienda documentària, no agiudat sos giòvanos, isperdende un'ascusòrgiu mannu de cumpetèntzias professionales pròpiu como chi codiamus su paperi in favore de su documentu eletrònicu. Oe non tenimus notìtzia chi, mancari illebiados de dinare in buza, àteros Archìvios apant cungiadu sas ghennas. Podimus atzetare totu custu? Podimus permitere custu pudòngiu chi ponet in grandu arriscu s'amparu de un'ascusòrgiu de totus e pro totus gosi pretziosu? Marguerite Yourcenar in “Memorie di Adriano” at iscritu “Fundare Bibliotecas oe, a sa matessi manera de cando si fraigaiant magasinos de trigu pùblicos, serbit pro ponnere a parte recatu pro s'ierru de s'ispìritu chi dae medas singiales, a dolu mannu, bio arribare”.

Sa cultura est unu bene chi non podimus frundire a s’arga. Rapresentat s'identidade de unu pòpulu. Sa serrada de chie chistit s’identidade e sa memòria est unu singiale malu: e tenent su coràgiu de la mutire “riforma dei beni culturali”.

martedì 16 giugno 2015


IN CHIRCA DE GIAJOS E BISAJOS

Relata de su cursu de genealogia

Parte II

Mèrcuris bintibator de lampadas a sas noe e mesu su responsàbile de s'Isportellu Linguìsticu at a faghere unu suntu in limba sarda de sas letziones de su cursu de genealogia ammaniadu dae S'Archìviu de Istadu de Nùgoro paris cun sos Professores Maurizio e Daniela Polelli de FamilySearch pro podere chircare sos antepassados, pro connoschere mègius sas raighinas nostras e comintzare dae printzìpiu una chirca genealògica.

(a cura de Enrico Mura - Responsàbile de s'Isportellu Linguìsticu)

Mèrcuris 24 de lampadas 2015 a sas 9:30
Archìviu de Istadu de Nùgoro - Carrera A. Mereu, 49 

mercoledì 10 giugno 2015


ART BONUS - FINANTZIA SA CULTURA


Su Decretu lege 83/2014 at introduidu unu bonus a favore de chie contribuit a chistire e a isvilupare sa cultura in Itàlia.

Impresas e privados chi dant dinare pro initziativas de tutela de sa sienda culturale e pro s'isvilupu de sa cultura podent essere agiudados in su crèditu de imposta, a su 65% pro su 2014 e su 2015 e a su 65% pro su 2016 de recuperare in 3 annos. Su crèditu benit reconnotu a sas pessones e a sos entes cummertziales in sos lìmites de su 15 pro chentu de sa renda tassàbile, imbetzes a sos chi sunt titulares de rèdditu de impresa in su lìmite de su 5 pro milli de su balàngiu de un'annu.

Su dinare podet essere postu fintzas pro megiorias de museos, bibliotecas, archìvios e amparu de benes culturales pùblicos comente sas domos de janas, tumbas de gigantes, perdas fitas e àteru.
S'Archìviu de Istadu de Nùgoro pensat chi diat essere una cosa manna e de importu chi sas pessones o sas impresas diant una manu de agiudu in manera de dare balore a sa sienda culturale.

mercoledì 27 maggio 2015


IN CHIRCA DE GIAJOS E BISAJOS

Relata de su cursu de genealogia

Parte I

Mèrcuris tres de lampadas a sas noe e mesu su responsàbile de s'Isportellu Linguìsticu at a faghere unu suntu in limba sarda de sas deghe letziones de su cursu de genealogia ammaniadu dae S'Archìviu de Istadu de Nùgoro paris cun sos Professores Maurizio e Daniela Polelli de FamilySearch pro podere chircare sos antepassados, pro connoschere mègius sas raighinas nostras e comintzare dae printzìpiu una chirca genealògica

(a cura de Enrico Mura - Responsàbile de s'Isportellu Linguìsticu)

Mèrcuris 3 de lampadas 2015 a sas 9:30
Archìviu de Istadu de Nùgoro - Carrera A. Mereu, 49 

mercoledì 20 maggio 2015



IN CHIRCA DE GIAJOS E BISAJOS

Relata parte segunda


Su cursu de genealogia ammaniadu dae S'Archìviu de Istadu de Nùgoro paris cun sos Professores Maurizio e Daniela Polelli chi traballant cun FamilySearch est acabadu su dòighi de maju.

Sos ùrtimos chimbe addòbios, comente totus sos àteros, sunt istados sighidos dae paritzas pessones.
Sos dischentes, gràtzias a sos inditos de sos professores, ant pòdidu imparare a leghere sos paperis antigos mescamente sas paràulas abbreviadas ue fintzas una litera ebbia podiat essere posta pro una paràula intrea. Una manera de iscrìere custa chi in su tempus a cambiadu sa limba e totu.
S'est acraridu chi tocat, in onni casu, a ischertare in mesu de su chi b'at iscritu ca totu podet essere un'arbìtriu e non semper sas abbreviatziones tenet una codifica ùnica. Su pàrracu, pro esèmpiu, costumaiat a non sighire peruna regula cando iscriat e pro cumprendere mègius tocat duncas de cunsiderare semper sa cultura sua, biere istudiare totu su chi at iscritu e comente.

Sos professores, pro nos agiudare in sa chirca genealògica, ant fintzas naradu in ue si podet chircare in internet. Nos ant ammustradu comente tocat de faghere pro non perdere ora e essere prus lestros in sa chirca. Est istadu dadu un'elencu de sitos non cumpridu ma de seguru ùtile pro dare una manu de agiudu.

B'ant sitos de internet istitutzionales e privados e intre sos primos bi sunt sos de sos Archìvios de Istadu ue sunt chistidos totus sos paperis chi sos entes perifèricos de istadu versant.
S'Archìviu de Istadu de Nùgoro chistit una sienda documentària semper in aumentu de belle dòighi mìgia unidades, partzidas in fundos, de sos cales sos prus importantes sunt: Atos de notàrios (dae su 1500 fintzas a sos primos annos de su '900), documentos de su Sessadu Catastu, de Prefetura e Cuestura (cun fileras chi arribant fintzas a sa fine de su noighentos), de Tribunale, de Preturas, a sos cales s'annanghent lassas privadas de documentos e libros.

Posca, b'ant sos archìvios de sas comunas, de importu mannu mescamente cando carchi òmine de gabbale ponet sos indicos a sos documentos de sos archìvios istòricos issoro, digitalizende·los e ponende·los in internet dende gasi a s'impitadore un'agiudu de importu pro podet buscare impresse sos documentos chi serbint e chircare cun fatzilidade in s'elaboradore sena andare de pessone a sa comuna.

E galu:

- Sos sitos de sos archìvios de s'esèrtzitu ue chircare sos fògios matriculares, sos mortos in sa gherra manna, sos ispèrdidos in Rùssia e àteros mortos ismentigados.

- Sos de sos archìvios notariles in totu Itàlia ue si buscant documentos de importu comente atos de donatzione, còmporas, bendas, cojas, testamentos, desistimientos etc.

- Sos de sos Archìvios Catastales ue podimus faghere sa genealogia de sa domo e buscare informatzione in supra de sos meres.

- Sos de sas parròchias ue podimus agatare sos indiritzos e nùmeros de telèfono pro mutire cada si siat retore in Itàlia pro podere bisitare s'archìviu issoro.

Intre sos sitos de internet privados, imbetzes, b'est de nde mentovare unu fatu de a veras bene chi si narat FamilySearch www.familysearch.org..
Ma b'at fintzas www.ellisaisland.org chi cunsentit de buscare informatziones in supra de sos parentes nostros emigrados in sos Istados Unidos de Amèrica e gasi e totu in www.immigrantship.net pro sos chi sunt isbarcados in New York e sos chi si sunt fuidos in Austràlia a pustis finida sa segunda gherra mundiale. Www.italywgw.org/home ue b'ant sas listas de sos passigeris chi pertocant mescamente s'emigratzione dae s'Itàlia meridionale.

B'est de narrere chi medas de custos sitos privados ant pensadu bene de s'aunire pro podere gestire e cumpartzire totus sas informatziones in manera de ponnere a cumone sos datos de cadaunu e, chi no est de pagu contu, avitare, gastende de mancu.

In sos ùrtimos duos addòbios sos professores ant chistionadu de s'Istemma de Famìlia e de comente s'istemma nos “chistionat” sende chi tenet unu limbàgiu suo.
Sa disciplina chi istùdiat sos istemmas si narat Aràldica e si partzit in duos: s'istòria de sos istemmas (est a narrere sa nàschida e sa decadèntzia) e sas regulas chi nos faghent distinghere sa forma, sa figura e s'aparàtu.

S'Istemma tenet ite faghere cun su territòriu ue sa pessone chi l'esseret tentu naschiat e cada elementu (colore, forma etc.) est importante ca tenet unu sensu e unu significadu pretzisu chi nos agiudat a cumprendere sa pessone o sa famìlia chi usat o at usadu custos singiales pro si distinghere dae sos àteros.

Nde b'ant chi tenent s'"Elmu” postu in sa parte de supra de s'iscudu. Fatu sighende regulas pretzisas. Si fiat postu frontale (de sòlitu elmu de oro) s'istemma fiat de famìlia reale, si postu de tres cuartos bortadu cara a destra fiat de unu conte, postu de profilu e giradu cara destra o a manca fiat singiale de Patrìtziu. In supra de s'"Elmu” podiat b'essere su “Cimiero”, una casta de cugurista de su matessi colore de s'iscudu.
A supra de s'iscudu beniat posta sa “Corona” chi rapresentaiat sa famìlia (nde b'ant de medas castas e formas). Sa “Corona” fiat personale, imbetzes, si beniat posta in supra de s'"Elmu”.
Pro sustènnere “idealmente” s'iscudu de s'istemma, in costados fiant postos òmines, animales o  colunnas.
B'ant istemmas narados “armi parlanti” ue su chi b'at pintadu nos narat deretu cale est su sambenadu de sa famìlia. O puru, “armi alludenti” in ue sos singiales, sos disinnos e sos colores non narant in suspos comente si naraiat sa famìlia.

Sos professores ant acraridu bene su distinghimentu chi b'at intre s'istemma e su tìtulu de nobilesa ca, pro esèmpiu, s'istemma lu diant podere tennere fintzas chie nòbile non fiat.

Dae su 1946 cando s'Itàlia est divènnida repùblica, sos tìtulos de nobilesa non tenent prus balore. Mancari gasi s'istemma e su tìtulu si podent registrare cun un'atu de notàriu posca publicadu in sa Gazeta Ufitziale. In carchi Istadu de Europa, imbetzes, b'ant leges chi inditant in cale manera, in cales ocasiones los usare e costumant fintzas a comporare e bendere sos tìtulos de nobilesa.

In Sardigna b'at un'Aràldica dae su 1325. Si tenides modu de bisitare su situ de internet www.araldicasardegna.org buscades medas novas in supra de s'istemma de sas famìlias nòbiles sardas.

Calicunu a provadu a chircare sas raighinas sua isperende chi intre sos antepassados suos b'essere carchi nobilesa, de seguru sos chi ant sighidu sas deghe letziones de su cursu de genealogia oe podent narrere de tennere in manos carchi aina in prus pro podere chircare sos antepassados, pro connoschere mègius sas raighinas e comintzare dae printzìpiu una chirca genealògica.

mercoledì 29 aprile 2015


Una limba pro sos sardos

Nenardu Sole

Limba e sotziedade

Comente bois totu ischides, sa limba sarda s’est perdende, proite in sa Sardigna de oe si faeddat pagu e in pagos logos. No apo tempus pro arresonare in manera cumprida subra sos modos e sos mecanismos sotziales de custa pèrdida. S'iscièntzia de sa limba nos at imparadu chi sa limba contat si contant sos chi la faeddant. Ma sos sardos de oe contant pagu o nudda: curpa nostra e de sos chi nos ant amministradu chena pensare a sa limba; ma curpa subra totu de su pagu contu chi si faghet in su mundu de oe de s’economia, de sa cultura, de sos modos de bìvere e de pensare de sos sardos. E tando chèrgio narrere pagas cosas subra custu problema. Sa prima est chi pro sarvare sa limba tocat a sarvare totu sos còditzes chi a sa limba faghent corona e li dant sustàntzia e figura, est a narrere sos modos e sas tècnicas de pensare, de faeddare e de comunicare. Giai l’ischides chi si comùnicat in paritzos modos e maneras: cun sas paràulas e cun sas atzione, cun sos cumportamentos e cun sos sinnos de conca e de chìgios, cun sas ogradas e cun s’intonatzione, cun sas tècnicas de faghere sos àidos e sos mureddos de tancas e cungiados. Non b’at òmine in sa terra chi faeddet solu cun sas paràulas – mentres chi b’at gente chi faeddat e si faghet cumprendere chena paràulas – ma totu faeddant cun sas paràulas e cun s'ispàtziu, cun sas mòvidas e su movimentu, cun su modu de caminare, cun sos tzinnos e sas ogradas. E totu custos còditzes dipendent dae sos modos de bìvere e de traballare, dae sos sentidos, dae s’amore e dae s'òdiu: est a narrere dae sa vida. In antis benint sas tramas de sa vida sotziale, sos modos e sos logos seberados dae sa gente pro sa comunicatzione sotziale, e a pustis benint sas paràulas, sos fonemas e sos morfemas e sa madrighe chi faghet fermentare e produire in tramas reguladas e fortes s’incontru e su collegamentu de una paràula cun s’àtera: e custa est sa grammàtica. Ma sigomente su faeddu est unu modu de agire in su mundu pro lu cambiare e lu faghere cumprensìbile, tando podimus concruire chi sa lege generale de su faeddu naschet dae s’atzione e si tramudat issa matessi in atzione. Non balet afrontare su problema de sa limba in manera solu linguìstica, ma in manera chi siat a su matessi tempus linguìstica, sotziale e polìtica. Dae s’atzione chi apat un’iscopu pretzisu e dae sas paràulas bene sestadas e bene incaminadas naschent sos significados, est a narrere su sensu chi ischimus dare a sas cosas de su mundu. Tando podimus puru narrere chi su sensu de sas paràulas no est totu in sas paràulas, ma est in sas paràulas e in custos àteros còditzes o limbas de atzione, de sentidos e de immaginatzione chi a sas paràulas faghent corona. Est su sensu de su mundu chi, lughende·si in sa personalidade de onniunu de nois, si sèberat e s'esprimet in tantos significados.
Paràula e atzione sunt duncas ligadas e trobeidas a filu dòpiu. Si est beru custu, est beru chi sa limba si perdet ca si perdent sas atziones e sos modos de comunicare de sos sardos. Tando pro sarvare sa limba tocat a sarvare sos modos de bìvere e de produire de sos sardos: de produire in sensu econòmicu e in sensu linguìsticu. Si mancant sos ispàtzios sotziales de sa comunicatzione, chi sunt puru sos logos de traballu, de istùdiu e de incontru, sa limba in pagu tempus si perdet: ca non balet a ischire faeddare su sardu si non b’at modu de lu faeddare. A su matessi modu non s’ant a podere sarvare sos modos de bìvere e de produire de sos sardos si non si sarvat sa limba.

Sa limba unificada

Pro sarvare una limba bi cheret una lege bene fata. Non b’at limba chi si sarvet si non b’at lege, ma non b’at lege chi potzat sarvare una limba, si sa limba non càmbiat cun su cambiare de sa sotziedade. Como amus in Sardigna una lege pro sa limba e sa cultura sarda, e amus puru una lege natzionale chi cheret sa matessi cosa. Amus gherradu meda, in Sardigna e in Itàlia, pro aere custas duas leges. Como devimus gherrare pro cambiare sas paràulas de sas leges in fatos de onni die. Ma sigomente paràulas e fatos sunt frades carrales e ubbidint a su matessi modellu e madrighe, pro chi si sarvet e si tratet in onni logu sa limba sarda, in su faeddu e in s'iscritura, non solu devent cambiare sos modos de vida de sos sardos, ma devet cambiare pro prima sa limba matessi. «E ite? – m'ais a narrere – pròpiu como chi sa limba la devimus rinfortzare e faghere bella, pròpiu como mi la cheres cambiare? Non diat essere mègius a li ponnere carchi tzàpulu e cosìngiu e a la torrare a noa chena perìgulu de l'isfigurare de su totu?». Beru. Ma non si tratat de tzapulare sa limba lassa·nde la comente est, ca tzàpula inoghe e tzàpula in cuddae, non faghimus una limba noa, ma nde torramus a nou tantas limbas cantos sunt sos tzàpulos, est a narrere sos dialetos de Sardigna, e onniunu de colore diversu, comente sa beste de Arlechinu. S'iscièntzia de sa limba e de onni limbàgiu cheret chi pro faghere creschere sa limba tocat a la torrare a noa. Ite cheret narrere a faghere noa una limba? Cheret narrere a faghere de tantas limbas tzapuladas una limba ùnica, chi la potzant faeddare totu e cumprendere totu, e chi siat a su matessi tempus raighinada in sa traditzione e in s'istòria sua, ma puru innovativa e moderna, capatze de andare fatu a sas berbeghes e de currere sos campos de s’economia e de s'iscièntzia, e de intrare comente mere e non tzeraca in totu sos logos in ue si comùnicat e si detzident sos fatos de sa polìtica, de sa sotziedade e de sa cultura. Custa limba noa faeddada dae totu e atzetada in sos tribunales, in s’iscola e in totus sos logos in ue si detzidet sa sorte de sos sardos si narat istandard: una limba diversa dae onniuna de sas variantes tratadas onni die in sas tzitades e biddas, ma chi nde cunservat su sensu profundu e su caràtere, e subra totu s'istrutura grammaticale. In pagas paràulas: una limba noa chi creschet subra sa betza comente una domo prus manna e moderna subra sa domo betza, costoende pilastros e muros, ma non sas ventanas e sas traes fràzigas.
Si cherimus essere prus pretzisos, s’ istandard est sa limba prus codificada e regulada in onni forma grammaticale: una limba-modellu a sa cale totu devimus mirare. Puru cando s’istandard est fatu, paga gente s'acùrtziat o sighit de su totu su modellu in su faeddu de onni die. In custu momentu devimus aviare unu traballu chi est a su matessi tempus iscientìficu, pedagògicu e pràticu: unu laboratòriu chi, a partire dae sas iscolas e segundu unu progetu resessat a unificare sos usos e regulas diversas de sa limba sarda de oe non tantu in forma finida, ma de elaboratzione contina, chi at a podere durare tempus meda.

S’istandard comente progetu de identidade noa

Pro faghere s’istandard bi sunt modos diversos, ma totu devent tennere contu chi sa limba noa devet creschere cun una sotziedade noa e devet puru agiudare a la faghere creschere. Pro prima cosa si devet faghere atentzione a no isnaturare la limba. Est cosa bona a nde leare contones e trastos dae sa domo betza, ma a faghere su progetu bi cheret un'ingegneri o architetu, chi connoscat a su matessi modu s'architetura sarda e s'architetura moderna. Sa limba ùnica e ufitziale podet essere frutu de unu traballu longu meda, e cando at a essere fata no at a essere sa matessi de su progetu, ca su primu progetu devet essere presentadu a sa gente pro ischire in ue est de acordu e in ue nono. Subra sa crìtica de su primu progetu e de sos cussìgios de sa gente (sos chi faeddant sa limba e sos chi l’ant istudiada) si nde devet faghere un’àteru, e a pustis un’àteru progetu semper prus bellu e simigiante dae un’ala a s’ ispìritu e a sa natura sua antiga, dae s’àtera a sas limbas modernas, prus funtzionale e adata a sos modos de comunicare de oe. E in antis o paris cun su primu progetu e cun sos chi sighint su primu bi devet essere unu istùdiu profundu de sas variantes (dialetos) in su tempus presente e in s'istòria, de sas òperas de valore iscritas dae sos mannos nostros, de su chi l'istèsiat o acùrtziat a sas limbas angenas, e de sos modos giustos de la faghere prus adata a sa comunicatzione de oe, chi no est cussa de eris. E non devimus nemmancu aere timoria de faghere carchi isbàlliu o errore, ca proite una limba in progress, comente narant como, si podet adderetzare puru si est nàschida torta. Bastat chi lu chèrgiant non solu sos mastros de sa limba, ma sos chi la faeddant e la diant chèrrere faeddare, ca fatu a sa limba si sarvat puru su siddadu mannu de totu sa cultura e s'istòria nostra de sardos. Si morit una limba, morit una parte de sa tzivilidade in su mundu. Ma pro la torrare a vida non bastat a la faghere noa: tocat a li dare ancas bonas pro caminare e tratos galanos e fortes pro si faghere rispetare in onni ambiente e ocasione, a cumintzare da s’iscola e dae sos logos ufitziales (tribunales, bancas, ufìtzios). Su mèdiu prus importante pro chi crescat bene est s’iscola. Su sardu devet diventare matèria de òbligu in s’iscola. Ma non totu nde sunt cumbintos, e calicunu non diat chèrrere obligare sos pitzinnos e sos istudiantes a istudiare su sardu a iscola. E narant puru chi non balet a istudiare una limba chi si tratat solu in domo o solu in Sardigna, e chi est mègius meda a faeddare s'inglesu. Sos chi la pensant gasi sunt sos primos a reagire male e a faeddare de libertade ofesa si imponimus su sardu in s’iscola; ma non la pensant a sa matessi manera cando si tratat de istudiare – e custu puru est un'òbligu – s’italianu o s'inglesu o sas àteras matèrias de istùdiu. Su pregiudìtziu los ispinghet a pensare chi: a) non b’at bisòngiu de istudiare su sardu, ca si sa gente cheret lu podet faeddare seberamentu – e custu no est beru; b) chi s'istùdiu de su sardu podet faghere impedimentu a s'istùdiu de s'inglesu, de su frantzesu o de àtera limba. Rispondo chi sas tres cosas si podent faghere paris. Si podet istudiare su sardu, s’italianu e puru s'inglesu, e deo creo e cussìgio de faghere faghere a sos fìgios sas tres cosas, ca non b’at cuntrastu ne impedimentu perunu. Antzis, s’italianu creschet bene si s'inferret in sa limba sarda. Su matessi naro de s'inglesu e meda prus de s'ispanniolu. E naro puru chi tantos chi in Sardigna faeddant un’italianu chi paret pulidu ma est istìticu e burocràticu, comente una limba de in-apartenèntzia, lu faeddant gasi ca proite s’italianu non s’est innestadu bene, ma solu apitzigadu a sa limba de sos babbos issoro, e non s’est pòdidu inferrere ca sa limba sarda l'aiant cantzellada dae sa cussèntzia e ismentigada de su totu comente cosa fea e birgongiosa. Duncas custu balet non solu pro sos chi galu la faeddant, ma puru pro sos chi non la faeddant prus, bastat chi apant amore e no òdiu pro sa limba iscantzellada. Sa limba no est pranta solitària, e creschet bene si creschet subra sas madrighes e modellos culturales, est a narrere subra sas metàforas profundas chi dant orientamentu a sas òperas e atziones nostras de onni die. Custas madrighes non morint luego, ma a pustis chi est morta sa limba sighint a dare fortza a sa limba, a sa cultura e a sa personalidade nostra. Ca sos temas profundos de s’identidade naschent e s'isvilupant dae sas tramas de vida e de comunicatzione: est a narrere chi s’identidade est su chi restat de s’incontru vitale intre s’òmine e sos mèdios linguìsticos e s'abitat simbòlicu (totu sos còditzes de limba e de cultura, cumpresa cussa materiale, chi faghent su limbàgiu) chi l'inghìriant e li dant respiru. Duncas sos significados sunt frutu de su limbàgiu e alimentu de s’identidade e naschent dae custa relatzione, fata de tantos livellos e tramas de paràulas e de atziones intre s’òmine e s’ambiente Est isse chi dat lughe a sa paràula chi l'illùminat. Pro concruire, est mègius non ponnere a cuntrastu sardu e italianu, o sardu e limba istrangia, ma pensare a una casta de triàngulu chi cumprendat su sardu, s’italianu e una limba istrangia importante. Chi siat s'inglesu, su frantzesu, su tedescu o s'àrabu no importat: sa cosa importante est chi bi siat. Su laboratòriu pròpiu de sa limba est s’iscola. Est issa su logu in ue si faghet die pro die s'elaboratzione lenta de sa limba. Pro custu impreu s’iscola devet essere semper bene collegada cun sa famìlia e cun sos logos prus importantes de sa comunicatzione sotziale. Sos mastros e professores devent faghere cumprendere a sos alunnos chi cun s'elaboratzione linguìstica (e cun s'istòria, sa geografia, s'ecologia, sas traditziones, sa literadura e s’autonomia sarda) si faghet a su matessi tempus s’ elaboratzione de un’identidade noa. Ma s’iscola a sa sola non diat bastare. Est netzessàriu chi intrent in giogu sos giornales e sa televisione. Sa limba sarda devet intrare in televisione (e non solu in cussas locales) e in sos giornales; e non solu in carchi cugiolu o in castigu, ma in totu sos programmas, in sos comunicados, in sos dibatos e arresonos e in totu sos argumentos. Si podet narrere chi sa limba italiana istandard de oe l’at fata sa televisione. Una manu la podent dare puru sos iscritores de oe. Si sos iscritores sardos iscrient istorchende sos modos antigos, faghent solu imitatzione e non faghent creschere sa limba nen sa literadura. Sos iscritores bonos, chi superant sas giagas de su tempus pro s'iscriere in sos libros de sa memòria, sunt solu cussos chi onni borta chi iscrient imbentant sa limba in sa forma e in sa sustàntzia, ma chena mai s'istesiare dae sa madrighe sua profunda. Duos sunt sos perìgulos chi addòbiant sos iscritores sardos de oe: bi sunt sos chi s'apìtzigant a sa traditzione comente pitzinnos a sa gunnedda de sa mama, est a narrere chena resessere a b’intrare dae padronos e a la dominare, e cussos chi tratant paràulas sardas privas de movimentu e de vida, ca suta cussas paràulas non s’intendet sa boghe vera e autèntica de sa cultura e de sa limba sarda, ma boghes e sonos istràngios. Custos los assimìgio a sos istudiantes chi, pro si faghere bellos, si ponent su costùmene sardu, ma chena gràtzia peruna e a s’italiana o a sa frantzesa. A su matessi modu carchi iscritore sardu est sardu solu in sa vernitze da sas paràulas, chi parent sardas, ma sunt italianas in sa sintassi e in sos modos de pensare.

Si unu pòpulu o natzione no at s’ istandard, est a narrere una limba ufitziale ùnica, custu pòpulu no esistit. E no esistit nemmancu sa limba. Est puru pro cussu chi sa limba sarda de oe s’est perdende, e s’at a perdere de prus, si onniunu sighit a faeddare solu sa limba de sa bidda sua e refudat sa limba de totu. A custu propòsitu devimus ammentare – e non mi dispraghet de mi repìtere – chi sa limba unitària a sa cale amus postu manu non negat nen cantzellat sas limbas o dialetos chi amus imparadu dae minores, chi faeddamus e chi podimus sighire a faeddare, ma las rendet prus fortes e assimigiante, finas a nde faghere de tantas una sola. Est su chi est capitadu in onni natzione de su mundu. Est su chi est capitadu in Itàlia, in ue finas a eris – est a narrere cando non bi fiat sa televisione – onniunu faeddaiat sa limba de sos logos suos, ma in s’iscola imparaiat a iscriere e faeddare una limba unitària: s’italianu. A fortza de l'iscriere e de la faeddare in sos logos pùblicos, in s’iscola e in sos ufìtzios, in sa polìtica, in sos giornales e in sa televisione, sos italianos ant unificadu de su totu sa limba noa chi naramus italiana, e dae limba iscolàstica chi fiat nd’ant fatu una limba de vida e de traballu. E como si faeddat s’italianu e si faeddant puru sas variedades chi naramus dialetos. Su matessi devimus faghere nois, ca si arribamus a aere una limba noa, amus puru a diventare sa natzione noa chi cheriant Lussu e Gramsci e sos àteros mannos de s'istòria nostra. A custu propòsitu devo ammentare chi su faghere s’istandard non cheret narrere chi non podimus ne devimus prus faeddare sa limba de sa bidda nostra, ca s’istandard riguardat – como e pro meda tempus ancora – s'iscritura e non su faeddu. Si sa limba unificada creschet, ant a creschere puru sos dialetos in sensu unitàriu. Ma custa impresa nòbile e generosa non tantu pro nois cantu pro sos fìgios nostros no est cosa de una die. Como amus fatu una proposta de unificatzione, ma s’ unificatzione bera at a bennere cun su tempus e cun su traballu de totu, de sos istudiosos de sa limba e de sos traballadores, de sos iscolanos e de sos tècnicos e professores; ca si non ponimus manu a custa impresa totu paris, cun fantasia e cun amore pro sa gente nostra, chena nos seberare dae su mundu, ma antzis unende sos isfortzos nostros cun cussos de totu sas natziones chi ant pèrdidu o sunt perdende sa limba issoro (e sunt baranta milliones sos tzitadinos de s’Europa chi non podent faeddare sa limba issoro, ma sunt obligados a faeddare una limba ufitziale imposta dae sos istados e guvernos), si non faghimus custu amus a torrare òmines chena pesu ne sustàntzia, chi pensant a su tempus benidore solu in sos bisos e fantasias, ca si sunt rassignados a non cambiare su mundu. Ca su mundu si càmbiat cun paràula pretzisa e atzione mirada. Ma chie non cheret cambiare su mundu, non diat podere nemmancu cambiare limba e limbàgiu ne sos sentidos e significados de sa vida sua inchieta. E at a torrare che fogia tragiada dae su bentu, chi s’illudet e galu sònniat de bolare.

Iscrittu pigadu dae Su chistionu de s'allega. Osservatziones, ideas e propostas a pitzu de sa limba sarda Iscritores Sardos AA.VV. A cura de Frantziscu Cheratzu (Condaghes 2003)

lunedì 30 marzo 2015

IN CHIRCA DE GIAJOS E BISAJOS

Relata parte prima


Dae su tres de martzu est comintzadu unu cursu pro imparare a chircare sos antepassados nostros, pro connoschere mègius sas raighinas nostras e comintzare dae printzìpiu una chirca genealògica. Su cursu est istadu ammaniadu dae S'Archìviu de Istadu de Nùgoro paris cun sos Professores de genealogia Maurizio e Daniela Polelli chi traballant cun FamilySearch. Sos addòbios sunt istados sighidos dae paritzas pessones interessas a cumprendere comente faghere una chirca de custa casta. Intre totus sos argumentos relatados s’est ispiegadu comente naschet unu sambenadu e comente est sugetu a cambiamentos in su tempus, pro more de regulas gràficas e ortogràficas diferentes intres sas limbas o pro àteros motivos, siat in Sardigna siat in continente e siat in àteros logos de su mundu.

Pro comintzare sa chirca sos professores ant ispiegadu cale sunt sas dificultades chi s'addòbiant e cales sunt sos inditos e sas ainas chi podent agiudare e chi serbint pro torrare a segus de su passadu nostru. A sas pessones chi b’aiant s’est dimandadu de compilare unu modellu de àrbore genealògicu de sa pròpia famìlia e s'est cussigiadu de iscriere unu diàriu pro podere ponnere òrdine a sa bida nostra ca, comente at naradu Steve Jobs, tocat de “Lassare unu sinnu de su passàgiu nostru in s'universu” in manera chi s'erèntzia potzat ischire chie fìamus, ite faghìamus, comente la pensaìamus e comente fiat su tempus ue nois amus bìviu;
Sos professores ant contadu s'istòria de una tzia chi imbetzande at intesu su bisòngiu de lassare unu “sinnu” de totu su chi at connotu e tando ses posta a iscriere unu diàriu dende·li su tìtulu “Nemmancu una faula” e su bellu est chi at usadu pro fògiu unu lentzolu e iscritu at a tìpidu e contadu totu su chi s'ammentaiat, ite e chie at connotu in su tempus.

In una àtera ocasione, imbetzes, s'est ispiegadu cales sunt sas maneras diferentes de partzire sos grados de parentela in su mundu, intre su diritu germànicu e cuddu romanu e cales sa crèsia catòlica at atzetadu e usadu in su tempus. 
S'est cussigiadu, pro cantu pertocat s'Itàlia, ue buscare informatziones de unu tzertu importu de sos antepassados nostros e sos professores ant numenadu s'Istadu Tzivile, sos Registros Parrochiales Catòlicos (Status Animarum e àteros), su Catastu ue si podere faghere sa chirca genealògica de una domo (in s'Archìviu de Istadu de Nùgoro b'ant registros dae su 1848), Atos de Notàrios ue si podet agatare cuntratos de cojuiu, testamentos, donatziones e àteru (in Nùgoro nde b'est de su 1500 iscritos in sardu), Registros de S'universidadeRegistros de sas Corporatziones.
Si sunt fatas provas de chirca genealògica e medas sunt istadas sas dimandas. S'est ispiegadu comente si faghet una chirca in su situ de internet de familysearch e cales sunt sos curtzadòrgios pro podere buscare lestros su chi semus chirchende.

Martis coladu sos professores ant chistionadu de cantu siant importantes sas fotos pro podere faghere s'istòria de sa pròpia famìlia e comente sos sitos de internet
Gens (www.gens.labo.net/it/cognomi)
How To Call International (www.howtocallinternational.com)
Itàlia In Dettaglio (www.italia.indettaglio.it)
nos podent dare inditos pro chircare sos parentes nostros chi ant giumpadu s'otzèanu.